Istoric


         În Rodna a persistat o spiritualitate românească sub forma cea mai veche a culturii populare, atât cea manifestată în folclor, cât şi cea materială, reflectată în vechi forme de organizare a gospodăriilor.

         Cea mai veche menţiune scrisă, din care să rezulte existenţa unui învăţământ românesc la Rodna, este cea din 1714, când aici funcţionau trei preoţi: cel mai tânăr a devenit dascăl pentru copiii celor 56 gospodării-seşi de români , formate fiecare din mai multe familii, după sistemul medieval al porţilor. Până în anul 1740, diaconul-învăţător a devenit al doilea preot în Rodna , bucurându-se de avantajele fiscale acordate după întreaga avere. La recensământul confesional referitor la Valea Rodnei, diaconul Alexa Cozonac a fost menţionat ca "adevărat şi declarat învăţător". Cu învăţătura de carte în şcolile săteşti s-au ocupat , până către 1826, candidaţii de preoţi, diecii şi foştii instructori militari în cadrul obligaţiilor grănicereşti.

         În Rodna, şcoala comunală şi-a început activitatea în toamna anului 1826. Învăţător a continuat să fie, în primii 2 ani de funcţionare, Mihail Scripeţiu, învăţătura făcîndu-se în casa sa; fiind înaintat în varstă, este înlocuit cu unul mai tânăr, Isidor Şteopan, în anul 1828. La 1 noiembrie 1839, a fost numit învăţător Florian Porcius, absolvent al cursului pedagogic de la Năsăud. Din toamna anului 1845 până în primăvara lui 1849, funcţionează Avacom Anca, calificată la normala din Năsăud. Între 1850 şi 1858 s-au succedat o serie de învăţători care au contribuit decisiv la dezvoltarea învăţământului rodnean: Ioan Bindiu, Florian Domide, Pantelimon Cozonac.

         Primul director al Şcolii Confesionale greco-catolice din Rodna devine, în 1858, preotul Clement Lupşaiu. La 18 aprilie 1860, "comunitatea Rodna veche" angajează ca învăţător pe Zaharie Pop, care va îndeplini această funcţie până în 1872. Au loc o serie de modificări benefice pentru învăţământul rodnean, în vederea sistematizării şi îmbunătăţirii lui. De exemplu, pentru realizarea disciplinei în şcoală, având în vedere că un învăţător avea câte 40-60 elevi, era aprobată pedeapsa corporală. În 1854, şcoala avea 119 elevi, din care la cursuri de zi 98 şi 21 în duminici şi sărbători. În 1881, directorul Şcolii Confesionale din Rodna va fi Gherasim Domide. În 1889, el construieşte un nou local de şcoală. Activitatea sa în cadrul comunei a dus la creşterea popularităţii. În 1895, s-a întemeiat un local de şcoală la Valea Vinului compus din două săli de clasă ce cuprindeau: debara pentru materiale didactice, un antreu şi cancelarie, pe o intrare, iar pe alta, camera de alimente bucătărie şi două camere de locuit pentru învăţător.

         După 1944, situaţia învăţământului în Rodna arăta în felul următor. În anul 1944, cursurile şcolii româneşti s-au deschis în decembrie, cu un număr de 691 de elevi, cu următorii învăţători: Maria Nedelea, Bureacă Florea, Pioraş Irina şi Puiu Ioan. În anul 1948, prin reforma învăţământului, s-a separat biserica de şcoală şi, în anul 1948-1949, s-a trecut la împarţirea învăţământului în două cicluri , la ciclul doi materiile fiind predate de profesori, primii fiind Petri Vasile, Alupi Constantin şi Călugăru Ecaterina.

         La 15 septembrie 1959, s-au unificat şcoala maghiară cu cea română, iar directorul ei prof. Hegeduş Andrei, a devenit director adjunct la şcoala unificată.

         În anul 1968-1969, s-a dat în folosinţă o aripă ataşată clădirii din centru, cu 8 săli de clasă, construcţie făcută din contribuţie bănească şi din munca locuitorilor Rodnei, iar în anul 1969-1970, s-a înfiinţat secţia fără fregvenţă, pentru completarea studiilor până în clasa a XII-a.

         În anul 1974-1975, s-a trecut la generalizarea învăţământului general de 10 clase şi, în acest an, s-a înfiinţat clasa a IX-a, urmând, în anul următor, clasa a X-a. Acest sistem s-a păstrat până la revoluţia din 1989, când s-a revenit la sistemul cu 8 clase. În anul 1978, s-a construit grădiniţa cu program prelungit în zona blocurilor.

         De-a lungul anilor, numărul elevilor care au învatat în şcoala rodneană a crescut treptat, ajungându-se în anul 2000 la 703, dintre care 69 erau ucenici.

         În anul 2017 la Şcoala Gimnazială "Florian Porcius" învaţă 828 de preşcolari şi şcolari iar comunitatea noastră se mândreşte cu o sumedenie de olimpici şi absolvenţi de facultăţi, care, mai întai, au fost îndrumaţi pe calea cunoašterii de profesori cu har, prezenţe încă active ale acestui spaţiu grăniceresc.

Rodna

         Florian Porcius

Florian Porcius


         Florian Porcius (n. 16/28 august 1816, Rodna, Districtul Năsăud - d. 17/30 mai 1906, Rodna, Judeţul Bistriţa-Năsăud) a fost un botanist român, membru titular al Academiei Române.

         Descendent dintr-o familie de ţărani săraci (Şteopan), a fost crescut de bunicul său, preotul greco-catolic Gherasim Porcu (latinizat Porcius) al cărui nume l-a moştenit prin adopţie. A urmat (1827- 1831) cursurile Şcolii militare normale cu limba de predare germană din Năsăud, apoi liceele din Blaj şi Cluj. În 1836 era învăţător în Rodna-Veche. În anul 1844 obţine o bursă de la "fondul grăniceresc" pentru a studia la Institutul pedagogic din Viena, timp de 2 ani. A ocupat diverse posturi administrative la Reteag, Beclean, Sălişte, Rodna şi Năsăud, ajungînd, în 1867 vicecăpitan (subprefect) al districtului Năsăud. În 1877 s-a pensionat din calitatea de preşedinte la "Sedria orfanală" a jud. Bistriţa-Năsăud, înfiinţată încă din 1867. Pentru apărarea drepturilor naţiunii române din Transilvania a fost în audienţă (1848) la Împăratul Austriei, fapt ce i-a atras arestarea şi deportarea la Cluj, pe timp de un an, din partea autorităţilor revoluţionare maghiare. Membru al Academiei Române (1882).

         Unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice româneşti. Colaborează cu Dimitrie Brândză la Flora Dobrogei, revenindu-i precizarea nomenclaturii şi a sinonimelor, alcătuirea cheilor de determinare şi scrierea diagnozelor. În Biblioteca Academiei Române se află manuscrisul (B.A.R nr. 3281) intitulat Explicarea termenilor botanici, care se folosesc în opurile botanice la descrierea plantelor fanerogame şi criptogame vasculare. Cu îndrumările şi anexele necesare pentru determinarea genurilor şi familiilor naturale care provin din Europa medie, manuscris de o deosebită importanţă pentru crearea terminologiei botanice româneşti. A descris o serie de specii noi: Heracleum carpaticum, Centaurea carpatica, Pulmonaria dacica, ş.a., iar altele îi poartă numele: Festuca porcii, Sassurea porcii.

         Opere publicate

  • Enumeratio plantarum phaneroga-micarum districtus quondam Naszodensis (1868), iar în 1881 a apărut în versiune românească;
  • Diagnozele plantelor cryptogame vasculare, care provin spontaneu în Transilvania (1881);
  • Diagnozele plantelor fanerogame şi cryptogame vasculare care cresc spontaneu în Transilvania şi nu sunt descrise în opul lui Koch: Synopsis Florae Germanicae et Helveticae (1893).

         Lucrări de referinţă

  • Alexandru Borza - Nomenclatura Plantelor în opera lui Florian Porcius, în "Natura", 10, nr. 1 (1958) şi "St. cerc. biol.", Cluj, 7, nr. 1- 4 (1956);
  • Alexandru Borza, V. Lupşa - Florian Porcius şi terminologia botanică, în "Natura", 18, nr. 6 (1966);
  • E. Ghişa - Florian Porcius explorator al florei din nord-vestul Transilvaniei "Comunicare bot." (1971);
  • I. Morariu - Noi contribuţii despre activitatea botanistului Florian Porcius (1816-1906), în "St. comunic. Biol veg. Muz. St. nat." Bacău, 9-10 (1976 - 1977);
  • Emil Pop - Figuri de botanişti români (1967);
  • Iuliu Prodan - Florian Porcius (1816-1906), în "Rev. şt. V. Adamachi", 9, nr. 2 (1923).

         Bibliografie

  • Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii - Dicţionar, Editura Ştiinţifică şi Enclopedică, Bucureşti, 1982


LICEUL TEHNOLOGIC FLORIAN PORCIUS RODNA